Ceea ce mă fascinează cel mai tare la meleagurile românești este că nu cine se aseamănă se adună ci din contră, cine se deosebește mai tare are mai mai multe în comun.
Eu nu reușesc să înțeleg domnule de unde atâta ură între subculturile românești, între etniile ce alcătuiesc această țară și mai ales între generații. Îmi propun, nu zic că am și să reușesc, să împart acest heit malefic în 3 ( posibil 2 ) posturi, că mi-e lene să scriu mult, și în cazul în care chir îmi va citi cineva blogul să nu se sperie de litere multe și să o ia la goană.
Îmi vine greu, a se citi greață, când văd comentarii scrise de puștoaice acneice cu jumătate de tampon intrat în… deviez… revin la subiect… comentarii de genul “Moarte cocalarilor”. Păi bine măi fătucă, dar dc? Dacă omului îi place să se comporte în un anumit fel, să se îmbrace în un anumit fel, să se exprime în un anumit fel, poate să se și cace în un anumit fel diferit de al tău trebuie să îi declari tu acum Djihad? Acest mesaj îl găsi pe Facebook acum câteva săptămâni și mă stupefie cât de mult se pot urâ oamenii între ei. Oameni care nu au nici o treabă cu violența amenință un întreg cult. Oameni care nu au văzut în viața lor un pumn se excită și tremură la ideea de sânge incult pe stradă. Și dacă unul a avut curajul, a se citi imprudența — după poza din profil, gen camera bleo cu muov, fără tricou și cu ochelari de soare–, l-au atacat cu ce aveau ei mai mult. Nu, nu cu acnee sau foame. Nu, nu au aruncat în el cu downlod-uri de Nirvana ( BIG respect ) sau Tokio Hotel ( BIG fuck your mamas dead people ), ci cu replici tăioase scoase din almanahele lui Vanghelie.
Iar am deviat și m-am plictisit și pe mine. De ce oare comentează unii de îmbrăcămintea celorlalți când ambele tabere sunt la fel de penibile. Sincer acum, dacă aș avea de ales dintre o tipă frumoasă îmbrăcată murdar cu blugii jegoși, bocanci și machiată de zici că e moartea dimineața înainte de duș și cafea și o șuncoasă cu bluza galbenă de moare rutiera de ciudă, blugi mai strâmti ca propria piele și o pereche roz de cizme să se asorteze cu caracterul ei jucăuș de barbie în dizgrație mă jur că sunt pus în cea mai mare dilema a life-ului meu și ajung să îi dau dreptate lui Freud, am penis, mama e devină.
Cam atât pentru prima parte, că ce e prea mult strică.
