Așteptarea

Bun. De unde și până unde subiectul ăsta?

Păi o prietenă de-a mea își așteaptă digeiu și se plânge că întârzie. Ce să-i faci, suflet de artist.

În consolările mele amiabile de, ambele părți (nu că aș fi genul de persoană care întârzie, ci dimpotrivă), eșuate, țin a preciza — “(așteptarea, n.a.) creaza plictiseala si un pic d sictirism“–, am tras propria concluzie că asta e prima formă de publicitate. Cele 15 minute academice sunt pentru a crea suspans și a face omul care așteaptă să se gândească la cel ce se lasă așteptat.

Nu contează că cel ce stă in suspans înjură, blesteamă, mestecă gumă sau pur și simplu salivează într-o stare vegetativă, atâta timp cât se gândește la cel din urmă (la propriu) e Ok băăă. Și în plus nu există publicitate negativă.

Închei prin litera J.

j